Comunitatea Orasului Sebis, Judetul Arad

Asalt furibund-neconcretizat

Foamea de puncte a ambelor echipe,anticipa un joc prudent, bazat mai mult pe apărare, fiecare echipa mizând să-și concretizeze contratacul. La final de partidă și mai ales ținând cont de scor, o – o ,putem spune că oaspeții au practicat un joc bun în apărare și și-au îndeplinit parțial obiectivul. In teren însă lucrurile au stat cu totul altfel. Deșii lipsit de aportul lui Bad, S. Leucuta, Budur, Suteu, accidentați, antrenorul Ciba a mers forțat de împrejurări pe mana lui Ivancea si Bozian, formând linia de atac. Chiar și-n aceasta formula, National a arătat pofta de joc, în dorința de victorie. Imaturitatea și lipsa de experiență a lui Ivancea in min.26, când Ember îl deschide foarte bine, iar din 7m, lobează peste portar dar și peste poartă, în min. 38 tot din 7m, ezită să șuteze iar când o face trimite in portar, iar in min.41 în interiorul careului, ezita din nou să șuteze sau să-i paseze lui Bozian care era în apropiere ,dar când se decide, o face pripit în adversar si ghinionul lui Bozian in min. 32 cand Jude îl deschide foarte bine, dar intervine în ultimul moment portarul oaspeților, iar in min. 42 când de la 11m, șutează puțin pe lângă bară, ratând ocazie mare de-a deschide scorul. Sunt câteva din ratările primei reprize.

Mătasea acestei toamne frumoase, mă îmbunează, devin imun, ca mirul sfințit, nu fac rău dar nici bine. Totuși îmi vine uneori să mă duc la medic, prea se uită lumea curioasă la mine, prea am contradicții  cu unii care zic ca au jucat fotbal și se pricep. Cei drept, eu am jucat fotbal doar pe maidan, cu regulile lui. Atunci pasa era precisă la jucător, driblingul și săritul la cap, nu constă în îmbrânceli, coate în gură, palme peste față și “căutări pe la gioale “, se juca fotbal, fotbal de plăcere, nu știu dacă fotbal adevărat, fiindcă astăzi nu mai știu care-i adevărul și probabil de-asta nici nu-l înțeleg, cert este ca se putea juca chiar si fără arbitru. Jocul Naționalului cu Cuedan la cârmă, mă zbat sa-l pricep, dar nu găsesc pe nimeni să mi-l descifreze. Mă consolează să am răbdare, caci totul se face în timp. Are dreptate dar nu când iei o echipă formată cu un joc deja plăcut spectatorilor care și-au pus speranțe în ei.
Îmi vine să alerg eu după minge (la 60 de ani) s-o fac funie împletită în cât mă țin puterile și să-i leg fedeleș pe “delapidatorii” ce se joacă cu visele mele și a celor ce-au visat în roz în meciurile de pregătire.

În pauza verii, prin numele jucătorilor aduși si meciurile de verificare jucate, sub bagheta tânărului antrenor Lucian Ciba, speram să avem o echipă cu care să ne batem la promovare.

Aveam nume mari de fotbaliști, un joc frumos, combinative, dar aveam… fiindcă odată cu începerea campionatului, jocul a dispărut. Să fie devină schimbarea “baghetei” ? nu știu, jucătorii să fi uitat rolul  partiturii când intră pe teren!, iară-si nu știu,cert este ca băieții cu jambiere roșesc de emoție când vad balonul rotund si-l plasează repede la nimereala spre Bad si Suteu ca si cum ei ar fi Dumitrache, Dudu Georgescu, Camataru etc.

Aproximativ 1500 de “târgoveți” au venit să vadă pe Poli Timișoara ce și-au prezentat cei mai de rasă “cai” ce-i are în ogradă. O tribună arhiplină, fiind nevoită să mai împrumute si ceea ce a fost mai demult IFET-ului o parte pentru ca vocile să nu se spargă între ele. Am avut parte de jandarmi si oameni de ordine, câți n-am avut la revoluție! De asemeni, aparate foto, camere de filmat, ziariști, comentatori radio-tv. Veniți în “gașcă mare” pentru a filma, scrie și comenta  replica data “cailor de rasa” de mânjii lui Cuedan si Ciba. O tribuna arhiplină, si-un IFET înșirat pe câteva rânduri de-a lungul stadionului, unde se află și galeria lui Poli, care au cântat, au fluturat steaguri și-au scandat numele echipei favorite pe tot parcursul meciului.